Colorează Viața, prima radiografie asupra justiției sociale!

March 12, 2018

 

 

 

După 5 ani de activism civic, rezultatul primei noastre radiografii asupra justiției sociale, a iesit extrem de dur:
-politicienii produc politici publice ale caror calitate și impact nu depasesc un referat întocmit de un student (no offence).
-bugete colosale sunt cheltuite pe industria producatoare de vorbe dulci sau pe industria rapoartelor.
-bugete colosale sunt cheltuite pe conferințe despre: "cum să fii...bun" sau despre "cum să vinzi... nimicul", aceasta din urmă are și cei mai mulți participanți....
Pe masură ce lista continua, rezultatele se inrăutățesc:
-etode de lucru, informații sfinte sau confidențiale devin publice sub umbrela bunei intenții, umbrela care aduce posibile beneficii doar pe termen scurt.
Daca ne uitam un pic in spate, analitic, ce au facut aceste expuneri excesive pe termen lung?! Au creat portretul copilului abandonat, portretul adolescentului fară scăpare sau făra niciun viitor, din când in când am primit câte un portret de succes, acesta din urmă, de cele mai multe ori iși dorește să rămână anonim.
Apoi, cuvântul "traumă" a devenit sinonim cu cuvântul "necaz" iar jurații (opinia publică) au primit informația profund mișcați fără să pună la îndoială dacă metoda aleasă este corectă, devenind astfel complici la răul cel mai mare:toți știm să tratăm traume!
Realitata este alta:
-copiilor din centre le este rușine să meargă în grup, nu și-ar dori să fie fotografiați si sunt urmăriți mereu de un sentiment perpetuu de umilință. De ce?! Pentru că noi am creat acest portrete, etichete, am arătat victime, am analizat comportamente și le-am lăsat victime în continuare!
-dacă cumva le aducem reproșuri, atunci ni le aducem noua, copiii imita ceea ce văd sau se apără la comportamentul adulților.
-copiilor din centre nu le plac donațiile "en-gros" caci nu sunt lipsiți de personalitate.
-copiii din centre duc dupa ei traume vechi sau actuale așa de mari... încat nici imaginația nu le poate cuprinde.
-cei mai puternici dintre ei au reușit să-și lase într-un colt ascuns durerile și să meargă înainte cu o demnitate care ar putea deveni obiect de studiu pentru multi dintre noi. 
-cei mai slabi dintre ei au reușit să ascundă durerea cît sș mai poată păși, agățându-se de ce-au găsit mai aproape...
-majoritatea dintre ei au acceptat o aparentă realitate, s-au împrietenit cu valuri de voluntari instabili, au dat interviuri, au raspuns la întrebări, au ras, au plans, s-au jucat, au fost nervoși, le-a trecut, s-au bucurat, au primit ce li s-a dat.....și fac astăzi obiectul rapoartelor...
-odată câștigată încrederea, asta dupa foarte mult timp, copiii încep să ceară singuri, dar din păcate, adulții încep să dispară!
-opinia publică va căuta mereu formidabilul, tragicul, va căuta să simtă cum contribuie la amândoua și rar va arăta răbdare față de un copil care învață să danseze și vrea să obțină 5 steluțe de la profesor, cel mult va aprecia efortul.
-nu exista portrete ci există copii, atât!

Abia dupa 3 ani petrecuți în Casa "Sf. Ioan" am făcut primul concurs de lectură, abia dupa 3 ani, copiii au fost cei care au propus activitățile fără să se strâmbe. După 3 ani, am descoperit ca marea lor bucurie este să împartă prânzul!

 

Constatarea nu este suficientă, într-adevăr copiii sunt victimile hazardului, sunt victimile unor acțiuni imposibil de controlat, însă acum, în momentul vorbirii, în ochii noștri sunt viitorii programatori, pictori, muzicieni, dansatori, profesori sau povestitori.

 

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter